Ultima oară manager la Tottenham, de unde a fost demis lăsându-i pe londonezi pe ultimul loc în clasament, Juande Ramos a fost anunțat ca înlocuitor al lui Bernd Schuster, dat afară de Ramon Calderon după înfrângerea de pe teren propriu (3-4) suferită în fața Sevillei.
Sigur, el a fost numit doar până la sfarsitul sezonului în curs dar, având în vedere frecvența cu care Real Madrid își schimbă tehnicienii, ar fi de mirare ca noul tehnician să reziste mai mult de câteva luni pe bancă. O privire atentă în trecutul apropiat ne face să tragem o concluzie cel puțin surprinzătoare, și anume că o echipă atât de mare cum sunt galacticii schimbă antrenorii ca pe cămăși.
Totuși, să se perinde pe bancă 10 antrenori în toți atâția ani e un prilej de a-ți pune anumite întrebări. Desigur, pot fi și anumite aspecte pozitive, dar nu despre asta este vorba, nici măcar despre cele negative. Este vorba, deja despre un new way of life! Iată-i în context pe ceilalți nouă, în ordine cronologică inversă, prezentându-vă, pe scurt, și motivele pentru care au fost numiți sau demiși. Asta, de la caz la caz.
Schuster, adversarul Stelei de la Sevilla
10. Bernd Schuster (iunie 2007 – decembrie 2008)
Adus cu surle și trâmbițe, a primit misiunea de a readuce fotbalul-spectacol pe Bernabeu. Omul a reușit să câștige al 31-lea titlu de campioni pentru Real, dar a fost demis la patru luni după începutul celui de-al doilea sezon, conducerea neputând suporta locul cinci în clasament, cu atât mai puțin declarațiile germanului în care admitea superioritatea Barcelonei în acest sezon.
9. Fabio Capello, "Cetățeanul Exemplar" (mai 2006 – iunie 2007
Ridiculizat de Gazzetta dello Sport din cauza unui interviu în care lăuda politica dictatorului Franco și critica în același timp țara sa de origine, Italia, don Fabio s-a aflat la cârma madrilenilor cu ordinul clar de a întrerupe cei trei ani de secetă. Țintă atinsă, a câștigat La Liga, dar a fost demis deoarece bossii Realului nu înțelegeau să câștige trofee în felul acesta. Un fotbal plictisitor și fluierat copios de suporterii Realului pe Bernabeu, dar și în deplasările făcute de formația merengues.
8. Juan Ramon Lopez Caro (decembrie 2005 – mai 2006)
Considerat un "muncitor necalificat), fusese inițial angajat să se ocupe de echipa "B" a Realului, a fost ulterior promovat la prima echipă, dar s-a dovedit incapabil să oprească inevitabila cădere a Realului; era sfârșitul erei galactice.
7. Vanderlei Luxemburgo (decembrie 2004 – decembrie 2005)
Un nume mare care a rămas cunoscut mai degrabă prin introducerea unui modul ambițios, 4-2-2-2, botezat "Careul Magic" care, din păcate, nu prea a funcționat. A demisionat după începutul celui de-al doilea sezon al său pe banca Realului, după o înfrângere catastrofală (0-3, meciul lui Ronaldinho) pe teren propriu. 6. Mariano Garcia Remon (septembrie 2004 – decembrie 2004)
O fi câștigat el șase titluri de campion al Spaniei ca jucător, dar fostul portar, a cărui poreclă era "Motanul din Odesa", de-abia a apucat să stea trei luni în funcție; evident, a fost demis pentru "lipsă de rezultate."
5. Jose Antonio Camacho (mai 2004 – septembrie 2004)
Un fost coleg al "Motanului din Odesa", Camacho îmbrăcase de nu mai puțin de 414 ori tricoul Realului, dar a avut chiar și mai puțin succes ca manager decât însuși Remon. A demisionat după două înfrângeri jenante, un 0-3 înregistrat în fața lui Leverkusen, în Ligă, rezultat care a precedat un penibil 0-1 în fața lui Espanyol Barcelona.
4. Carlos Queiroz (iunie 2003 – mai 2004)
Un fost asistent al lui Sir Alex, venit direct de pe Old Trafford, portughezul a fost ceea ce se cheamă o victimă perfectă. I-au fost băgați pe gât oameni pe care nu îi dorise, i s-au vândut alții de care avea nevoie fără acordul său (vezi cazul Makelele), actualul antrenor al naționalei Portugaliei a adus în vitrina Realului o Supercupă, dar a fost trimis la plimbare 10 luni mai târziu pentru "lipsă de coerență în decizii."
3. Vincent del Bosque (noiembrie 1999 – iunie 2003)
Cel mai de succes antrenor din epoca modernă a Realului, și-a adus contribuția la câștigarea a două Champions League (2000 și 20002), două campionate (2001 si 2003), Supercupa Spaniei (2001), Supercupa Europei (2002), precum și Cupa Intercontinentală (2002). În mod surprinzător, nici măcar asta nu l-a ferit de luptele intestine din birourile șefilor. A preferat să plece după ce a refuzat să fie "promovat" în postul de director tehnic, poziție pur decorativă, bineînțeles.
2. John Toschack (februarie 1999 – noiembrie 1999)
Galezul câștigase titlul în 1990, pe vremea primului stagiu la Madrid, dar al doilea mandat al său nu a mai fost la fel de meritoriu. În plus, la fel ca Trapattoni la Munchen, a ținut să facă anumite traduceri mot-a-mot, din engleză în spaniola, care se potriveau exact ca nuca în perete. Una a ramas chiar celebră. "Hay mas posibilidades de ver a un cerdo volando por encima del Bernabeu." Cam ceva de genul "crocodilul zboară, da’ așa, mai jos, la juma’ de metru inaltime…
PS. Evident, trebuia început cu:
Juande Ramos (decembrie 2008 – ?)
Â
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER